luni, 1 decembrie 2014

MUCENIŢA LUI HRISTOS, MAICA MIHAELA IORDACHE
- A TEMNIŢELOR ROMÂNEŞTI DUHOVNICEASCĂ FLOARE
ZORII COPILĂRIEI. PORTRET DE TINEREŢE



Maria    (Marieta)    Iordache, fiica lui Alexandru şi Elena Iordache, s-a născut în ziua de 14 noiembrie 1914, în lo­calitatea  Nicoreşti   (judeţul Galaţi)   -  ţinut emblematic pentru   pleiada   mărturisitorilor pe care i-a dat neamu­lui românesc: Pr. Tănăsache Alexandrescu,  Pr.  Costache Olaru,  pr.   Ion   Filotei  Movileanu,   Toma   Bârlădeanu) -trecuţi cu toţii prin calvarul temniţelor comuniste. Din cei cinci copii ai săi: Nicolae (Nicoară), Ana, Sultana, Măria (Marieta) şi Eugenia, familia Iordache va jertfi pe altarul neamului pe trei dintre ei (Nicoară, Măria şi Ana), aleşi de pronia lui Dumnezeu să poarte pe trupul şi în sufletul lor însemnele pătimirilor muceniceşti. Tatăl, Alexandru Iordache, de profesie funcţionar şi membru al Mişcării Legiona­re, după moartea soţiei (1949), trece şi el prin experienţa detenţia ei în temniţele comuniste, vreme de doi ani (1952-1954). Rămas văduv, pe umeri purtând durerile bolilor şi ale bătrâneţii solitare, va trăi până la sfârşitul vieţii cu nădejdea neîmplinită însă, că o va revedea pe Marieta acasă, slobozită din chinurile închisorii. Marieta copilăreşte în satul

miercuri, 2 aprilie 2014

PALATUL PATRIARHIEI va fi restaurat cu BANI EUROPENI. Sa ne amintim de PROFETIA Sfantului Lavrentie de Cernigov …

Posted in antihristAPOCALIPSAFONDURI EUROPENEPROFETIISfantul LAVRENTIE DE CERNIGOV by saccsiv on aprilie 1, 2014
Vine timpul, şi nu e departe, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat
Cititi va rog mai multe la:
Lucrările de restaurare, consolidare şi protecţie pentru acest monument au fost atribuite de Patriarhia Română la jumătatea lunii februarie, potrivit anunţului publicat pe www.e-licitatie.ro, scrie gandul.info.
Contractul a fost estimat iniţial la 64,2 milioane lei, fără TVA, şi a fost adjudecat în urma unei licitaţii deschise pentru care au fost primite 13 oferte, dintre care doar 2 admisibile.
Finanţarea lucrărilor de reabilitare a Palatului Patriarhiei va fi asigurată majoritar din fonduri europene, a anunţat directorul general al Agenţiei de Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov (ADRBI), Dan Nicula. “Acum, ne aflăm în faza de precontractare, dar eu zic că semnăm contractul de finanţare până la sfârşitul acestui an”, a declarat Nicula care a adăugat că proiectul de modernizare a Palatului Patriarhiei este cel mai mare depus până acum din Bucureşti pe Programul Operaţional Regional, Axa 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului.
Tot cu bani europeni vor fi efectuate lucrări de renovare şi modernizare la alte cinci clădiri din patrimoniul cultural al Bucureştiului, respectiv Arcul de Triumfmonumentul istoric Casa Cesianu (fostul Casino Victoria), Vila MinoviciObservatorul Astronomic Vasile Urseanu şi Biserica Sfânta Sofia, pentru care au fost semnate deja contractele de finanţare. Pentru toate cele cinci proiecte s-a solicitat asistenţă nerambursabilă în valoare de 50,51 milioane de lei, lucrările urmând să fie finalizate în termen de doi ani sau doi ani şi jumătate.
Palatul Patriarhiei – prima clădire de beton armat din ţară
Palatul Patriarhiei a fost construit de Statul Român, la începutul secolului al XX-lea, pe locul fostei săli a Adunării Deputaţilor de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti. Clădirea este construită după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat din ţară. În timp, Palatul Patriarhiei a suferit diverse modificări, cea mai importantă fiind refacerea cupolei, care s-a prăbuşit la cutremurul din 10 noiembrie 1940.
În diferite încăperi ale Palatului Patriarhiei, începând cu anul 1997, îşi desfăşoară activitatea unele sectoare ale Administraţiei Patriarhale (Sectorul teologic-educaţional, Sectorul monumente şi construcţii bisericeşti, Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase, Sectorul comunităţi externe, Biroul de protocol), precum şi Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Trinitas TV, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă). DETALII, AICI
Cititi va rog si:

sâmbătă, 1 martie 2014

SUA: A trăi în afara sistemului este ilegal

   Iata ce aflam din articolul Orwellian nightmare becomes reality for Florida woman after judge declares living ‘off the grid’ illegal:
Coșmar orwellian devenit realitate pentru o femeie din Florida după ce un judecător declară că a trăi “în afara reţelei” este ilegal
(NaturalNews) O femeie din Florida, care şi-a transformat cu succes utilitatile din casă şi anume a înlocuit apa oraşului şi electricitatea furnizată de o companie locală cu apă de ploaie şi panouri solare, este pedepsită pentru eforturile inovatoare de a trăi „în afara reţelei”, ceea ce un magistrat local a declarat recent că este ilegal şi o încălcare a ordonanţelor legislative locale.
Deși el a admis că reglementările sunt redundante și nerezonabile, magistratul special Harold S. Eskin a decis că Robin Speronis, fostă agent imobiliar, în vârstă de 54 de ani, care trăieşte în prezent în Cape Coral, încalcă legislaţia locală, fără a se mai menţiona Legislaţia Internaţională de Întreţinere a Proprietăţii, prin generarea și furnizarea propriei ape şi propriei electricităţi din elemente naturale, în detrimentul utilitaţilor publice.

“Cerințele rezonabile şi legislaţia nu merg întotdeauna mână-în-mână”, a declarat Eskin, insinuănd propriul dezacord referitor la normele scandaloase. Cu toate acestea, el insistă că este necesar punerea lor în aplicare, ” indiferent dacă vreau eu sau nu.”
Guvernul nu are dreptul de a obliga persoanele să rămână în reţea, spune un avocat independent
Conform Off Grid News, Speronis se luptă cu orașul Cape Coral din noiembrie, când un ofițer de aplicare a legilor locale s-a prezentat prima dată la ușa ei și efectiv a încercat să o evacueze de pe proprietatea deţinută pentru că nu folosea utilităţile publice. Speronis susține că a se baza pe natură pentru supravieţuire este o alegere personală, şi că oraşul îi încalcă drepturile încercând să o forţeze să intre în sistem.
“Eu sunt în legalitate”, a declarat Speronis pentru News-Press despre povestea sa. “Sunt în acord cu viața … poţi fi cuplat la reţea, dar nu eşti silit s-o foloseşti. Şi atunci, ce rost mai are?”
Pentru anul trecut, Speronis s-a bazat pe energia solară și pe apa de ploaie pentru a alimenta duplex-ul ei mic situat în centrul oraşului Cape Coral. Ştilul ei de viaţă din afara reţelei include, de asemenea, folosirea unui mic aragaz de tabără pentru a găti, un număr de lămpi de propan pentru a genera lumină și căldură și chiar un duș de camping conectat la un rezervor de apă de ploaie pentru făcut baie.
Cerințele contradictorii ale legislaţiei locale sunt perimate, ele trebuie să fie eliminate
Speronis, care este o susținătoare vocală a argintului coloidal folosit pentru sănătate și vindecare, admite că ea încă mai utilizează sistemul public de canalizare pentru apa reziduală, dar spune că nu are nevoie de apa oraşului sau de electricitate. Chiar și așa, cu excepția câtorva încălcări presupuse cauzate de faptul că nu a primit o notificare adecvată, municipalitatea insistă ca Speronis să se conformeze cerinţelor sale.
“A fost un război psihologic”, spune Todd Allen, avocatul lui Speronis “, care a fost de acord să o reprezinte pro bono. “Există un conflict inerent în legislaţie.”
Acest conflict apare în principal datorită unei învechite ordonanțe din Cape Coral, care necesită ca locuinţele situate într-o anumită vecinătate de apa livrată de municipalitate să fie cel puţin conectate la sistem, indiferent dacă îl folosesc sau nu. Intenția inițială a acestei dispoziții a fost de a interzice utilizarea de puțuri de apă acolo unde apa publică este disponibilă, o limitare pe care oraşul nu o aplică pentru colectarea apei de ploaie.
“Întregul punct de vedere pare a exista pentru a descuraja un stil de viață interesant, care este independent de sistemele orașului”, scrie JD Tuccille pentru Reason.com cu privire la situație. “Restrictive, fără minte, reguli ca acelea cu care Speronis este amenințată, sunt un pericol atât pentru independenţă cât şi pentru inovaţii. Dar acesta e modul în care oficialii guvernamentali gândesc.”
Între timp, Speronis a rămas neclintită în refuzul ei de a se supune la cererile oficialitaţilor oraşului, chiar dacă ea are pus sechestru pe proprietatea sa pentru amenzi neplătite referitoare la aceste „încălcări”. Speronis poate face apel în continuare la decizia judecătorului, totuşi, ceea ce-i va permite să rămână în legalitate.
“Suntem în fazele preliminare ale acestei poveşti,”, a declarat Speronis pentru News-Press. “Avem un drum lung, lung de parcurs. Sunt sigură că se va face dreptate.”
Cititi va rog si:
VIDEO: Colectarea apei de ploaie a devenit ilegala in mai multe state americane …

luni, 17 februarie 2014

A inceput prigoana finală şi la noi … DOSAR PENAL pentru lipsire de libertate. Parintele IOAN DE LA RARAU a ascuns-o pe IULIA IONESCU. “Poliţiştii au venit la mănăstire cu poza ei să ne întrebe dacă au văzut-o. Îmi pare rău că i-am păcălit, dar aşa sunt regulile noastre, să ne protejăm credincioşii“

A inceput prigoana finală şi la noi … DOSAR PENAL pentru lipsire de libertate. Parintele IOAN DE LA RARAU a ascuns-o pe IULIA IONESCU. “Poliţiştii au venit la mănăstire cu poza ei să ne întrebe dacă au văzut-o. Îmi pare rău că i-am păcălit, dar aşa sunt regulile noastre, să ne protejăm credincioşii“

Posted in PARINTELE IOAN DE LA RARAU by saccsiv on februarie 17, 2014
Justin Parvu:
Mai sunt 12 luni si vine urgia
Lidia Mitchievici:
“Chiar daca nu va fi gasit vinovat din punct de vedere penal, acest staret nu are ce sa mai caute in viata monahala”
De fotomodele la 14 ani nu se mai scandalizeaza nimeni:
http://www.fashionmodeldirectory.com/models/lorena_sandu/showphoto/411626/
   Ba din contra:
O romanca de 14 ani a cucerit China cu frumusetea ei
   Pentru ca ele n-au fugit de acasa la manastire, ci au fost incurajate de catre cei de acasa sa apuce pe calea pierzaniei. Iar asta este considerat cu totul legal, moral, de urmat si promovat …
Intrebam in articolul FURIBUND ATAC ANTI ORTODOX cu ocazia fugii de acasa a fetei de 15 ani IULIA IONESCU. Prin gasirea ei s-a incheiat povestea sau a fost doar introducerea? daca prin gasirea ei s-a incheiat povestea sau a fost doar introducerea?
Ei bine, a inceput URMARIREA PENALA IN REM.
p_ioan_rarau
Foto: http://www.apologeticum.ro/2009/09/parintele-ioan-de-la-rarau-despre-cipuri-si-viitorul-sinod-panortodox/
   Iata ce aflam din articolul EXCLUSIV Cum a fost ascunsă Iulia Ionescu în Mănăstirea Sihăstria Rarăului. Stareţul Ioan Larion Neagoe: „Îmi pare rău că am păcălit Poliţia“:

Misterele dispariţiei Iuliei Ionescu încep să se dezlege. Fata s-a ascuns la Mănăstirea Sihăstria Rarăului din Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava, iar călugărul care a condus-o la gară provine din acest lăcaş de cult.
Stareţul Ioan Larion Neagoe a recunoscut în faţa poliţiştilor că a găzduit-o pe fugara Iulia.
„Îmi pare c-am păcălit Poliţia, Iulia era la noi. Nu mi-am dat seama. Îmi pare rău că n-am anunţat Poliţia mai devreme şi nu am luat legătura cu familia fetei“, a regretat preotul Ioan Larion Neagoe.
Iulia Ionescu a poposit la mănăstirea de călugări în noaptea de 14 spre 15 februarie. „Venea din Neamţ“, a spus stareţul de la Sihăstria Rarăului. Mănăstirea de călugări este situată în vârf de munte, la Cota 1000.
Conform unor surse judiciare, stareţul Neagoe a declarat că Iulia Ionescu a plecat miercuri cu un microbuz din Bucureşti spre Târgu-Neamţ. Cel mai probabil, fata a stat două nopţi la mănăstirea Agapia, apoi a ajuns vineri la Sihăstria Rarăului, unde a petrecut o noapte.
Sâmbătă dimineaţă, mai mulţi anchetatori au venit cu poza fetei la mănăstire, pentru a-i întreba pe călugări dacă au văzut-o pe Iulia. Stareţul însă a minţit, ascunzând poliţiştilor faptul că fata se află acolo.
A doua zi, însă, preotul a mărturisit că s-a speriat de consecinţe şi a spus Iuliei să se ducă acasă. Fata a fost urcată în Dacia-papuc a mănăstirii şi condusă de un călugăr la gara din Suceava. Acolo, călugărul i-a cumpărat bilet şi i-a înmânat telefonul lui de pe care Iulia i-a trimis mesaj mamei sale, că se întoarce acasă.
„Fata a ajuns la mănăstire vineri, venind de la Neamţ, a stat la noi în noaptea de 14 spre 15 februarie, sâmbătă dimineaţă, poliţiştii au venit la mănăstire cu poza ei să ne întrebe dacă au văzut-o. Îmi pare rău că i-am păcălit, dar aşa sunt regulile noastre, să ne protejăm credincioşii“, le-ar mai fi spus stareţul în faţa poliţiştilor, conform aceloraşi surse din anchetă.
Ajunsă la gară, fata a fost condusă la tren de călugăr. Surse din Poliţie au mai declarat pentru „Adevărul“ că mesajul trimis de Iulia mamei sale a fost interceptat de anchetatori, care şi-au dat seama unde se află.
La Roman (judeţul Neamţ) au urcat în tren mai mulţi ofiţeri îmbrăcaţi în civil, iar pe traseul Roman – Bacău – Adjud, s-au urcat şi femei-anchetator, tot în haine civile. Acestea s-au aşezat pe banchetă lângă fată şi i-au explicat că urmează să o ajute să ajungă la părinţii ei. Adolescenta a fost dată jos din tren în staţia din Focşani, de unde mai departe a fost dusă la Bucureşti.
Iulia a declarat la Poliţie că a înnoptat la o mănăstire cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Cel mai cunoscut lăcaş de cult cu acest hram din judeţul Suceava este cel de la Dorna Arini, întemeiată de ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Monahii de la Dorna Arini şi reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului au negat însă că fata ar fi trecut pe la ei.
   Comentariu saccsiv:
Rog pe toti cei ce doresc sa comenteza sa reciteasca mai intai prima parte din viata Sfintei Parascheva:
14 octombrie: SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA de la Iasi
   Vom asista la o tradare ca in cazul Tanacu?
Noi ce avem de gand sa facem? Cum luam noi apararea marelui duhovnic?
Cred ca nu exista blog ortodox care sa nu-l fi citat macar. Ce vor scrie?
Cititi va rog si:
VIDEO: Parintele Ioan de la Rarau despre cum trebuie sa fie un Patriarh, ecumenism, rugaciuni cu ereticii …
VIDEO: Parintele Ioan de la Rarau despre Rosia Montana
Parintele IOAN de la Rarau despre CIPURI, CADEREA BISERICILOR, PAPA
VIDEO: Inca din 2009 PARINTELE IOAN DE LA RARAU spunea foarte clar SA NU LUAM BULETINE sau orice act CU CIP …
Deci EXAMEN:
ORTODOCSI sau UMERASE?
Doamne ajuta!

duminică, 16 februarie 2014

ATROCITATILE BARBARE COMISE DE UNGURI ASUPRA ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA

De Prof. Dr. Mihai Fătu

Într-adevăr, în perioada ce a urmat Dictatului de la Viena, românii din teritoriul ocupat de Ungaria hort-hystă au fost supuşi unor situaţii dintre cele mai dramatice, nemaiîntâlnite.



Ceea ce am reprodus despre acest regim în pagina anterioară aparţine unui organ central al puterii de stat a României şi datează din toamna anului 1944. Unii ar putea să se îndoiască dacă acest document caracteriza corect drama românilor din teritoriul cotropit de Ungaria. Pentru aceştia, ca şi pentru toţi cei care vor lectura această carte, reproducem următoarea descriere făcută de un gazetar secui-maghiar (după cum el însuşi se aprecia) Gyorgy Ferencsy, care a desfăşurat o vastă activitate gazetărească la Budapesta, Satu-Mare, unde a scos foaia „Kimondom" („Mă pronunţ") şi Cluj, pe care 1-a părăsit după ocuparea oraşului de către trupele ungare, îngrozit de ceea ce i-a fost dat să vadă. Iată un fragment din lucrarea: „Golgota în Transilvania", editată la Arad, la sfârşitul anului 1940, într-o primă ediţie, iar în cea de a doua, în 1941, în editura Institutului de arte grafice „Eminescu", Bucureşti:


„Adio Cluj... într-o minunată zi de toamnă îmi iau rămas bun de la oraşul meu natal. Cu ochii în lacrimi mai mângâi o dată amintirile unui trecut fericit, ce-mi revine în minte. Durerea îmi sfredeleşte inima (...) Trebuie să plec din oraşul natal şi să las aici mormântul părinţilor mei. Trebuie să spun adio Clujului. Mă desparte de el soarta necruţătoare şi cine ştie când voi mai putea păşi pe pământul lui atât de drag mie (...) Mă resemnez şi cu fruntea sus merg mai departe pe calea cea nouă. Trecutul m-a călit, căci şi luptele mele de până acum au fost un lung şir de încercări. Eu însă şi în trecut le-am privit cu calm deoarece eram convins de faptul că dreptatea este de partea mea. Am ţinut prelegeri. Am scris cărţi. Am redactat publicaţii. Cu viu grai, sau în scris întotdeauna am afirmat că ungurii din Transilvania şi înainte de război (primul război mondial — n*a*) au fost în minoritate iar sub români păturile largi ale oamenilor muncii maghiari erau complet mulţumite de soarta lor. Naţionalităţile au trăit ca cetăţeni români, cu drepturi depline, într-o totală libertate, la reforma agrară le-a revenit pământ (...)
M-am considerat întotdeauna un secui care luptă pentru o conlucrare paşnică a popoarelor care trăiesc în România, dar, în acelaşi timp, ca cetăţean român cinstit, loial am înfierat munca de subminare pornită împotriva unităţii teritoriale a patriei noastre şi m-am opus mişcărilor iredentiste. Cu ochii înlăcrămaţi, cu inima însângerată, spun adio oraşului meu natal şi cu toiagul pribegiei în mână o pornesc ca să lupt mai departe pentru Adevăr, pentru reînviere". Apoi, omul creştin Ferenczy Gyorgy spune cu sufletul răvăşit: „Trebuie însă să mă refer la umanitate, la cinste, la bunul gust, la sentimente omeneşti, când arăt atrocităţile fără seamăn care s-au comis pe pământul Transilvaniei după ocupaţie. Împotriva acestora trebuie să protesteze cu tonul cel mai vehement toată lumea, toţi acei din al cărui suflet n-a murit adevăratul creştinism, dragostea faţă de aproapele. Tocul îmi tremură în mână când aştern aceste rânduri pe hârtie. Mân-
drul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închişi cu sutele, cu miile, sunt bătuţi, sunt torturaţi în mod cumplit. Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ, şi toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut român. (...) Durerea ne sfâşie inimile la auzul atâtor suferinţe. Cu ochii înlăcrimaţi, cu durerea în suflet, ne uităm la cer şi, precum a făcut lisus Hristos, întrebăm şi noi la fel: Cu ce au greşit? Care e vina acestor oameni nenorociţi, torturaţi? Că s-au născut români? Până aici se aude hohotul disperării a multor sute de mii de oameni ajunşi sub stăpânire străină pe pământul Golgo-tei din Transilvania, unde vântul suflă leşurile celor spânzuraţi, unde cadavrele martirilor asasinaţi cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat şi barbarismul - răzbunarea joacă dansul sălbatec, al morţii... şi aceşti oameni îndrăznesc să se numească creştini? Aceştia vorbesc despre dragostea frăţească creştină?/...) A chinui fără vreun motiv politic, cu un vandalism necruţător, oameni lipsiţi de apărare — este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei. De aceea nu putem exprima altceva decât dispreţ (...) şi dacă aceasta se mai continuă atunci nu-mi rămâne altceva decât să mă ruşinez că m-am născut secui-maghiar şi să reneg şi faptul că am învăţat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară (Arad, la 18 septembrie 1940)  vezi   Gyorgy Ferenczy, Golgota în Transilvania, 1941, p, 6-8..

Şi atrocităţile au continuat, la proporţii infinit mai mari ca până la data consemnărilor lui Ferenczy Gyorgy. In primele săptămâni ale ocupaţiei, guvernanţii horthyşti, în chip premeditat, au dat „mână liberă" armatei horthyste de ocupaţie, care a acţionat după bunul plac, asemenea "cuceritorilor" medievali: cavalerii teutoni ori conquistadorii spanioli* Pentru ocupanţi exista o singură lege: legea forţei, a „focului şi săbiei", legea pustiirii, a alungării, a nimicirii.  In acest mediu deosebit de prielnic, elementele fasciste, nyilaşiste, şoviniste din cadrul armatei horthyste sau al organizaţiilor paramilitare, diversioniste, au acţionat după bunul plac, semănând moartea, chinurile şi fărădelegile care au revoltat întreaga opinie publică, atât în ţară cât şi peste hotare.

 „La Săpânţa, ţăranii au fost bătuţi cu frânghii ude, apoi puşi să-şi sape mormântul, imitându-se procedeele de pe timpul terorii albe cu prilejul revoluţiei lui Horia. Pe Valea Vişeului mai multe sate au fost incendiate. În Borşa, toţi românii au fugit în păduri, fiind ameninţaţi că vor fi omorâţi. (...) Mulţi ruteni şi români îngroziţi de schingiuiri şi teroare s-au refugiat (...). Situaţia minorităţilor din nordul Ardealului se agravează din zi în zi, din ceas în ceas. Ei au fost scoşi în afară de lege şi pe lângă maltratările suferite li se confiscă vitele, cerealele şi întreg avutul din case" („Universul" din 23 septembrie 1940,)

In ziua de 10 septembrie 1940 a fost ocupată Gherla de trupele horthyste. Imediat s-au format bande teroriste care au început prigoana tuturor românilor. Fiecărui român i se cerea o declaraţie în care să arate ce beneficii a obţinut de la statul român în dauna celui ungar, de la unirea Transilvaniei cu România. Pentru ca aceste declaraţii să fie pe placul autorităţilor de ocupaţie, cei interogaţi erau schingiuiţi în fel şi chip. Toţi aceştia, împreună cu 300 de români aduşi din satele din împrejurimi, au fost internaţi în închisoare4. La 9 septembrie, în comuna Trăznea din judeţul Sălaj, trupele ungare au ucis 68 români între 78 şi 3 ani. Iată cum descrie evenimentele de la Ip, (acelaşi judeţ), un document din epocă:„în noaptea de 13 spre 14 septembrie, au fost ucişi în comuna Ip (...) de către soldaţi unguri, conduşi de membrii gărzii naţionale maghiare din localitate, în chinuri fioroase, 156 români. Unii au fost ucişi cu lovituri de cuţite şi baionete; alţii cu focuri de armă; femei însărcinate au fost spintecate şi batjocorite, fetele tinere au fost violate, apoi ucise. Au căzut astfel jertfe ale acestei sălbatice agresiuni între alţii 20 băieţi şi 14 fetiţe sub 16 ani. A fost ucisă în leagăn şi o fetiţă care nu avea decât două săptămâni. Cadavrele, după ce au fost jefuite, au fost aruncate într-o groapă comună, fără preot şi fără slujbă religioasă şi peste ele au aruncat var nestins" .
In total, între 1 septembrie 1940 şi 1 septembrie 1942 au fost asasinaţi în acest teritoriu românesc 991 români.


MARTIRI Al NEAMULUI ROMÂNESC

 „Cu mult mai numeroase au fost actele de schingiuiri şi maltratări executate cu o ferocitate care aminteşte de cele mai întunecate pagini din istoria umanităţii. Soldaţi, jandarmi şi bande înarmate de «patrioţi» civili, cutreierau satele româneşti devastând locuinţele şi schingiuind populaţia românească paşnică şi fără apărare. Unora li s-au zdrobit oasele cu ciomegele, alţii au fost împunşi cu baionetele, altora li s-au scos ochii, li s-au tăiat urechile, unei fetiţe de patru ani din comuna Şuncuiuş (jud. Bihor) i-au turnat petrol în cap şi i-au dat foc, altora li se sfărâmau dinţii, li se smulgea părul cu carne (cazul femeii Maria Dobra din Cluj), li se tăiau buzele (Suciu Tănase din Cluj), alţii au fost siliţi să bea sângele ce le curgea din răni; două fete, una de 18 ani şi alta de 14 ani din comuna Mihai Bravu (jud. Bihor) au fost schingiuite bestial fiindcă nu s-au lăsat să fie violate; unora li se punea var nestins pe răni (cazul lui Popa Gheo-rghe din Huedin), altora li se punea sodă caustică pe piele peste care se turna apoi apă caldă (cazul lui Cocan Florian din Voiniceni jud. Someş). In 16 mai 1941 au fost violate în localul primăriei din Marghita (jud. Bihor) o profesoară româncă şi o fetiţă de 16 ani, căreia i-au scos ochii şi i-au tăiat sânii cu cuţitele. Lui Dumitru Matei din Oradea i s-au scos ochii cu baionetele (8 septembrie 1940) şi în acelaşi oraş fusese silit un bătrân pensionar român, la 6 septembrie 1940, după ce a fost maltratat, să mănânce fecale amestecate cu ardei şi să bea urină (,..). Sute de tineri români, încadraţi în organizaţiunea paramilitară Levente, au fost puşi la jug ca animalele şi siliţi să are şi să grape în hohotele de râs ale camarazilor maghiari. Nimic din ce poate inventa o fantezie bolnavă n-a fost lăsat neutilizat pentru a face imposibilă viaţa românilor ajunşi din nou sub stăpânire ungurească"1.



PROFANAREA BISERICII DIN RACOŞUL DE SUS (Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond nr. 71, Transilvania, 1920 —1944, vol 42, fila 44.)
„La câteva zile după ce a sosit armata ungară de ocupaţie, s-a dat ordin ca toţi sătenii să se adune în faţa primăriei. Comandantul a spus oamenilor că trebuie să dărâmăm biserica românească. Oamenii au rămas încremeniţi. Nimeni n-a cutezat să zică nimic. Au stat pe loc nemişcaţi mult timp. Comandantul zbiera şi insista să se apuce de dărâmat. Deodată un nebun de secui a zis: «mă urc eu». S-a urcat sus pe turlă să dea crucile jos. Dar Dumnezeu 1-a pedepsit pe loc. A căzut de sus şi a rămas mort pe loc. Nimeni dintre săteni nu a mai pus mâna să atingă biserica şi s-o dărâme" (Transilvania ultima prigoană maghiară. Edizioni Europa, 1980, Roma (Italy), p. 50.).
In final biserica a fost dărâmată de soldaţii unguri.

PROFANAREA BISERICII
DIN COMUNA LAZURI, JUD. SATU MARE:
„Soldaţii au culcat în mijlocul bisericii pe cantorul Buza Gheorghe, dezbrăcându-1 şi punându-i pe burtă — pe pielea goală — o lumânare aprinsă până s-a topit şi a ars toată, cauzându-i grave arsuri şi chinuri (...). L-au pus apoi să scoată singur crucea (Răstignirea) de gorun din faţa bisericii şi să o ducă pe umeri ca Cristos — până la locul unde au pus-o pe foc".

SCRISOAREA PREOTULUI PAROH DIN COMUNA NUŞENI CĂTRE EPISCOPIA CLUJULUI
“Excelenţa voastră, Subsemnatul preot în parohia Nuşeni, cu umilinţă fiiască aduc la înalta cunoştinţă a Excelenţei Voastre, următoarele fapte întâmplate cu mine şi cu familia mea:
În ziua de 20 Septembrie 1940, în comună s-au făcut percheziţii domiciliare din partea armatei maghiare. La ora 10 a.m. au intrat în casa parohială 4 soldaţi, unul cu gradul de sergent, conduşi de un om din comună, ungur, fără a zice baremi bună ziua, au năvălit în casă fără a spune vreun cuvânt care este scopul venirii lor la locuinţa mea. În bucătărie era dulapul cu arhivul parohial şi cărţi; au aruncat jos împrăştiind prin toată casa arhiva şi cărţile. Terminând, au intrat în a doua cameră, aruncând în batjocură hainele din paturi şi dulap, împrăştiindu-le toate prin casă. Într-un colţ al camerei era aşezată lână de oi, lucrată in caiere pentru tors, au prefăcut-o în bucăţi mici. De aci au trecut in a 3-a cameră, înjurând mereu tot timpul percheziţiei, au procedat la fel, unul dintre soldaţi voia să caute mai domol aşezându-le la loc, atunci a strigat sergentul să le arunce jos; aşa că au făcut la mijlocul camerei şi în uşi o grămadă de haine aruncate la întâmplare. Nefiind nimic, au întrebat unde e drapelul tricolor (...). Părăsind cele două camere, s-au oprit în bucătărie şi pe cuptorul de gătit mâncare era o cutie de prune aduse pentru fetiţă care e de cinci ani. Au întrebat că pentru ce sunt prunele acolo în cutie, le-a răspuns soţia în ungureşte, căci ea ştia puţin vorbi ungureşte şi eu nu ştiu, că sunt aduse pentru fetiţă să mănânce. La acest răspuns al soţiei, sergentul zbiară că noi cu prune aşteptăm pe soldaţii unguri, aruncând cutia de pe cuptor jos şi în acel moment se repede la soţia mea, de la o distanţă de 3 metri, lovind-o cu pumnul în dreptul inimii, înjurând în modul cel mai diavolesc pe români. Soţia, în urma loviturilor de pumni, este îmbrâncită într-un colţ al camerei. Eu priveam pe soţia fără a spune vreun cuvânt şi în acel moment se repede la mine, căci eram de altă parte şi începe a mă lovi cu pumnul în piept apoi mă loveşte cu piciorul împroşcându-mă şi înjurând, îmbrâncit fiind mă lipesc de peretele camerei şi imediat îmi aşează baioneta în burtă zicând că mă spintecă, strigând pe ceilalţi doi soldaţi, care făceau percheziţie în podul casei şi pe afară, să vină repede. Sosind şi ceilalţi soldaţi, strigă la mine să plec înaintea lor; îndată ce fac un pas de la perete, încep a mă lovi cu picioarele în partea dinainte strigând să plec; după aceea, tot lovindu-mă cu picioarele şi cu patul puştii m-au scos din casă tot bătându-mă, până ce am ieşit din curte prin grădină, iar de aci au spus să plec cu ei prin sat vărsând din gură veninul vorbelor murdare şi toate epitetele ştiute de ei. La poarta fiecărui locuitor mi-a poruncit să stau pe loc, trei soldaţi intrau în casă la percheziţie, iar un soldat stătea lângă mine. Mi-a fost sete, în urma zdruncinării externe şi interne, am cerut de la un credincios să-mi dea un pahar de apă şi n-a lăsat soldatul ce era lângă mine să-mi dea apă. Ajungând în dreptul unei fântâni ce era lângă drum au spus că mă vor arunca în ea. Pur-tându-mă înaintea lor la fiecare casă unde erau unguri şi cu cari se întâlneau se interesau întrebând despre faptele şi activitatea mea, precum şi raporturile sociale ce le-am avut cu ungurii în sat. Neaflându-se nicio persoană să mărturisească vreo vină asupra mea, după vreo 4-5 ore de batjocură şi hulă pe uliţele satului, intervin cinci unguri din comună să mă lase liber ca n-am făcut rău şi n-am vătămat pe nimenea. În zadar e rugămintea lor, nu voieşte. In timpul discuţiei, o altă echipă, după ce se interesează de mine şi văzând din spusele ungurilor ce erau acolo că sunt nevinovat, sergentul acelei echipe intervine şi el să mă libereze şi nu vrea, ci mă duce mai departe prin comună. La vreo jumătate de oră, prin intermediul persoanei
ce-i conducea, mă întreabă că n-am batjocorit eu pe ungurii din sat la care am răspuns să întrebe pe unguri să mărturisească. După aceea mă întreabă că nu am revolver sau armă. Am răspuns să percheziţioneze din nou şi dacă vor găsi să mă împuşte. Mergând încă puţin se opresc şi spun să merg acasă, doi soldaţi m-au escortat spunând soţiei că numai pentru aceea m-au eliberat oarece ştie ea ungureşte, dar să nu spunem la nimeni că ne-a bătut, altfel ne vor bate şi mai mult.
Noaptea a venit o ceată de soldaţi până în curte şi din cauza câinilor s-au înapoiat. Familia n-a dormit acasă în noaptea aceea ci la altă casă din sat. Această întâmplare a ajuns la cunoştinţa comandamentului militar al plasei; fiind chemat să mă prezint împreună cu mult onoratul Roman Bulea. Ne-am prezentat relatând cazul. Ofiţerul cu grad de căpitan ne-a răspuns că (...) să fiu liniştit că nu se vor mai întâmpla astfel de lucruri cu mine.

După câteva zile au venit jandarmii la locuinţă spunându-mi ce să vorbesc credincioşilor, să învăţ ungureşte cât mai repede, căci altfel nu e bine cu mine. Să pomenesc la Sf. Liturghie pe Regentul Horthy al Ungariei, cu toate titlurile, aşa cum e scris pe fotografia lui, nu româneşte ci ungureşte. M-au întrebat că fac Sf. liturghie în fiecare zi, am răspuns că, da, aproape în fiecare zi; au zis că pentru ce, căci ajunge dumineca şi sărbătorile.
Altă dată au venit iar jandarmii scriind datele personale şi familiale, mi-au spus să învăţ ungureşte iar dacă nu-mi convine să trec în România. In 10


octombrie a.c. s-a făcut o altă percheziţie, mai ales se aflau în comună o mulţime de soldaţi, cari au stat trei săptămâni în localul şcoalei. In dimineaţa acelei zile plec spre biserică, în drum mă opresc 3 soldaţi, le spun că merg la biserică ca să fac St Liturghie; îmi răspund ca să mă întorc acasă, deşi nu era departe de biserică, la o distanţă de circa 60 metri, să stau până mai târziu. După o pauză de o oră plec din nou spre biserică, în drum iar mă opresc soldaţii, că nu e permis să merg la biserică, spunând să mă întorc acasă. Prin tălmaci întreb de comandant, căci vreau să vorbesc cu el, să-mi spună că e permis sau nu a mă duce la biserică, soldaţii nu mă lasă să plec din drum nici într-o parte ci numai să mă întorc acasă. La o jumătate de oră soseşte la locuinţă un jandarm cu patru soldaţi şi cu subprimarul. In loc de salut jandarmul spune: «Alo, nevastă, nu ştie bărbatul ungureşte, să înveţe sau să plece» şi că suntem pârâţi că se află la noi haine militare, să le dăm afară, dacă le vor găsi ne vor bate şi vom fi trimişi în România. La plecare am întrebat pe jandarm că e permis să merg la biserică, mi-a spus că nu, ci voi merge altă dată. In noaptea de 12 octombrie a.c. bande de unguri civili însoţiţi de 1-2 soldaţi au plecat pe la casele locuitorilor trezindu-i din somn, i-au scos afară din casă şi i-au bătut. Dintre aceştia bătăuşi au zis că ce crede preotul românesc că va rămâne numai cu cât a fost bătut, trebuie să mai primească bătaie (...)
Aceste sunt faptele petrecute până în prezent în comuna Nuşeni referitor la persoana mea. Soţia fiind suferindă de mai mulţi ani de atunci încoace, din cauza întâmplărilor este grav bolnavă. Fetiţa s-a speriat şi a plâns când a văzut că suntem loviţi, aşa că întreaga familie nici odihnă nici mâncare nu are de atunci. Noaptea şi ziua la auzul celui mai mic zgomot sau lătrat de câine, ne cuprinde frica şi spaima, neavând nicio linişte şi odihnă. Soţia şi fetiţa sunt plecate, că nu mai pot rezista la atâta nesiguranţă şi zbuciumare.
În baza celor suferite descrise mai sus rog cu umilinţă fiiască pe Excelenţa Voastră să binevoiască a mă absolvi dela parohia Nuşeni pentru a trece în România. Sărutând sf. dreapta rămân. Cel mai suspus fiu ss. Pr  Emil Căienariu “




UN RAPORT AL PĂTIMIRILOR ROMÂNILOR DIN ORADEA
„Preoţii români din circumscripţia consulară a Oradei sunt obiect de batjocură specială a jandarmilor. Victor Tufan din Ungheni (judeţul Mureş) a fost lovit crunt cu ciomagul şi cu funia umezită în apă. Om de 60 de ani, a fost ţinut în genunchi şapte ore. Când leşina din cauza oboselii, îl făceau să-şi revină, cu lovituri de bocanci, aplicate în fluierele picioarelor, până când au învineţit. In cursul celor şapte ore de tortură inchizitorială, nu i s-a luat niciun interogatoriu. Cu funii umede l-au bătut în trei reprize, adică atâta timp cât a fost necesar să-i înnegrească carnea din creştet până în tălpi. Calvarul său nu s-a terminat cu aceasta. Au început palmele peste faţă, însoţite de cele mai triviale cuvinte. După aceea, vreo patruzeci de jandarmi s-au aşezat pe două rânduri, faţă în faţă, la un metru distanţă. Preotului i s-a dat ordin să treacă prin faţa celor două rânduri de jandarmi, cari îl loveau cu pumnii, picioarele şi patul puştii. L-au aruncat apoi în curte ca pe o zdreanţă. Pentru ca totul să depăşească cele mai cumplite halucinaţii de coşmar, după câteva, ceasuri, preotul, împreună cu soţia sa, copila şi învăţătoarea română, a fost purtat, în preajma cimitirului, prin pădurile şi hotarele satelor învecinate. în acest timp, jandarmii îşi făceau semne din care năpăstuiţii să tragă concluzia că vor fi spânzuraţi, împuşcaţi, îngropaţi. împreună cu preotul, au mai fost bătuţi în aceeaşi zi încă vreo patruzeci de ţărani din aceeaşi comună"1. „Bătăile s-au practicat pe o scară atât de întinsă încât ele au devenit un sistem. Pe străzi, la domiciliu, în localurile autorităţilor, în închisori, românii au fost bătuţi, individual şi în masă, pentru simplul motiv că erau români şi uneori pentru că nu ştiau ungureşte. O pornire de furie oarbă pare a fi cuprins nu numai pe soldaţi, ci şi întreaga populaţie civilă maghiară"2. „In timpul după 4 octombrie 1940, Episcopia de Oradea ia o înfăţişare jalnică, O mare parte din preoţii rămaşi la posturile lor, urmăriţi de jandarmi,, intimidaţi, ameninţaţi cu moartea, deportaţi la închisori şi iarăşi eliberaţi, dar numai cu condiţia de a părăsi ţara, s-au refugiat în România. In felul acesta, din 87 preoţi, câţi erau la 6 septembrie (intrarea armatei maghiare), s-au refugiat 34 preoţi; au fost expulzaţi, în timpul de la 4 -10 octombrie, 12 preoţi şi au mai rămas la posturile lor 41 preoţi, pentru păstorirea altor 108 parohii. Urmăririle, ameninţările şi intimidările din partea oamenilor administraţiei ungureşti: notari comunali, jandarmi etc, n-au încetat nici după datele amintite, s-au continuat şi continuă şi astăzi, atât doar că preoţii rămaşi la posturile lor s-au oţelit în răbdarea
mucenicească"3.
GOLGOTA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN MARAMUREŞ
Redăm din Raportul despre suferinţele Episcopiei ortodoxe române a Maramureşului în urma arbitrajului de la Viena:„Cum ţinta tuturor atacurilor ungureşti era mai ales Episcopia ortodoxă a Maramureşului, în frunte cu episcopul ei, chiar şi în timpurile normale, şi cum această Episcopie, cu întregul ei Consiliu eparhial, într-un moment dat, Duminică 1 septembrie 1940, se trezi fără nicio apărare, serios ameninţată, nefiind în siguranţă nici măcar viaţa membrilor săi, în această situaţie excepţională şi cu totul critică, se convoacă o consfătuire a Consiliului la care iau parte Consilierii eparhiali. Se constată că în faţa bandelor ungureşti iresponsabile, orice jertfă e inutilă şi poate mult
păgubitoare pentru Biserica din Maramureş,  expunându-se  episcopul cu întreg consiliul să fie terorizat şi maltratat de aceste bande iresponsabile. De aceea se hotărăşte: P. Sf. Episcop Vasile împreună cu secretarul şi eventual un consilier să plece la Sibiu, locul designat pentru evacuare şi de acolo la Bucureşti..."4, în Sighet, „reşedinţa episcopală a fost ocupată de armată şi mobilierul ce 1-a găsit în ea confiscat. Capela episcopală, care servea şi de biserică catedrală şi parohială,
a fost demontată şi îndepărtată; crucile de pe Reşedinţă au fost doborâte cu focuri de mitralieră. Clopotele, armonioasele şi scumpele clopote ale Episcopiei, au fost demontate din clopotniţă (...). Toate bunurile şi înzestrările Episcopiei din Sighet şi din eparhie au fost sechestrate şi ocupate, confiscându-se. Părinţii sufleteşti ai satelor, preoţii ortodocşi de preferinţă au fost batjocoriţi în chipul cel mai neomenos, unii maltrataţi şi închişi şi aproape toţi alungaţi"5.

MĂRTURIA EPISCOPULUI NICOLAE POPOVICI DESPRE DRAMA ROMÂNILOR DIN ORADEA
„In ziua de 4 octombrie 1940, pe la orele 11 1/2 s-a prezentat la domiciliul meu un agent secret, însoţit de un plutonier major de jandarmi, înarmat, care m-a somat, în numele legii, să-1 însoţesc, la închisoarea Tribunalului. I-am cerut un răgaz de câtăva vreme, pentru a putea lua contact cu jurisconsultul şi Consilierii Eparhiei, ceea ce mi s-a încuviinţat. După o scurtă întrevedere cu aceştia, am dat urmare somaţiunii ce mi s-a făcut, atrăgând atenţia celor doi agenţi unguri că e de prisos să fiu condus sub baionete, deoarece înţeleg să merg de bunăvoie la închisoare (...). Am fost condus la închisoare. Aici, după ce mi s-au luat datele personale, am fost dat pe mâna gardienilor, cărora li s-au dat instrucţiuni să fiu închis separat într-o celulă (...). Am stat în această celulă până la ora 20:30.    
  Arestările au continuat până în faptul serii. Tot timpul cât am stat închişi, majoritatea gardienilor civili şi militari au avut numai cuvinte de ocară şi batjocură la adresa noastră. Aici am asistat la scene de un dramatism sfâşietor, căci se auzeau plansetele copiilor români înspăimântaţi de groaza închisorii şi a celor întâmplate în timpul zilei. Ostentativ şi în scop de a ne batjocori şi a ne face insuportabilă situaţiunea în închisoare, au pestilenţiat aerul cu golirea hârdaielor WC portative, din întreg penitenciarul (...). Pe la ora 20:30 s-a dat ordin ca toată lumea să iasă în curtea penitenciarului. Femeile au fost scoase în prima curte a penitenciarului; bărbaţii, în alta, alăturată, aşezându-i pe trei rânduri, lângă un zid lung al penitenciarului. Acestui grup am fost ataşaţi şi noi. în faţă era postată o companie de soldaţi, comandată de un locotenent, care provocator,
dădea următoarele ordine: «Drepţi, stânga împrejur! Arma la mână! încărcaţi!». Aceste comenzi erau de natură să ne înspăimânte şi au produs panică în rândul femeilor care, auzind că e vorba de executare în masă, au început a ţipa şi unele au leşinat. Ordinele locotenentului continuau: «Controlaţi încărcătura! încărcate?». Fiecare şef de pluton a raportat în parte executarea planului dat, repetând comanda: «Gata de tragere!».
Aproape toţi eram convinşi că vom fi împuşcaţi, toată regizarea acestor demonstraţii era ca să ne insufle această credinţă. S-a dat ordine soldaţilor să ne înconjoare. Abia în acest moment ni s-a comunicat că vom merge la gară să ne îmbarcăm pentru o destinaţie necunoscută. Am ieşit din penitenciar, urmând convoiul femeilor, înconjuraţi de un foarte puternic cordon de soldaţi, sub comanda locotenentului (...). Ne-a stârnit o mare nelinişte şi surprindere faptul că am găsit în lungul Bulevardului Regele Ferdinand, artera principală a oraşului, înşirate tancuri, motociclete şi camioane, împreună cu soldaţi înarmaţi. Mulţi dintre noi am fost brutalizaţi în cursul drumului până la gară...
Aici, după aproximativ jumătate de oră de aşteptare, înghesuiţi într-o curte strâmtă, locotenentul a crezut că e necesar să ne atragă atenţiunea că, datorită unui regim de favoare, se îngăduie membrilor aceloraşi familii să plece împreună. Când am fost chemat să mă urc în vagonul de marfă, nu am fost scutit de cuvintele triviale ale câtorva soldaţi şi de observaţiile ironice ale unui funcţionar superior din gară, care a strigat: «Domnul episcop urcă în vagonul de dormit». După ce am fost introduşi într-un asemenea vagon, în număr de 40 persoane, uşa a fost închisă şi plumbuită, fără să mai fie deschisă decât peste 13 ore în staţia de frontieră la Lokoshaza. Menţionez că în vagon nu era niciun scaun sau vreun alt articol de confort, care să ne facă suportabilă această penibilă călătorie. Toată noaptea ne-am chinuit în picioare, fără a avea posibilitatea de a închide ochii. De asemenea aerul era complet confinat din cauza faptului că vagonul nu era aerisit şi a faptului că flecare îşi făcea necesităţile corporale în vagon.
A doua zi dimineaţă, la orele 6, sosiţi la  Lokoshaza,  deşi  cerinţele  noastre
au fost insistente să ne permită a ne scoborî pentru câteva minute, fireşte fiecare pe rând, cererea, ne-a fost refuzată.. S-a îngăduit doar femeilor şi copiilor să coboare, după parlamentari de aproape trei ore şi jumătate. în această gară de frontieră am staţionat 4 ore, după care trenul a plecat spre Curtici. Aici am constatat, cu mirare, că staţia nu era anunţată de sosirea noastră. Se anunţase doar staţiei sosirea unui tren cu marfă specială. In Curtici am stat, cei 285 expulzaţi, 3 ore."

luni, 10 februarie 2014

IULIAN CAPSALI ii ataca furibund pe cei ce critica HOMEOPATIA, adica acea teribila inselare bazata pe principii eretice si fondata de un mason

Sfantul Ioan Gura de Aur:
„Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevarată, acela care va schimba chiar cât de puţin în ea, o va vătăma pe toată. 
Căci dacă, pe de o parte dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.”
In lucrarea “Parintele Cleopa – Calauza in credinta ortodoxa”, aparuta cu binecuvântarea P. S. EFTIMIE, EPISCOPUL ROMANULUI, Ediţia a IV-a revizuită şi adăugită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, gasim:
Tot aici mai amintim şi alte terapii şi mişcări paranormale, de care bunii creştini trebuie să se ferească: radiestezia, bioenergia, medicina holistăcu toate ramurile ei (homeopatia, acupunctura, reflexologia – care folosesc„energii vindecătoare” pentru a „reface armonia forţelor vitale în fiecarecelulă umană”, pentru a „echilibra energetic organismul”, a intra în„armonie cu energiile cosmice” şi a „regenera armonia în organismulsuferind” -, antroposofia, remediile florale, diagnosticul bolilor cu ajutorulpendulului, a chiromanţiei, a energiilor spirituale, cristaloterapia,cromoterapia şa.), şi toate terapiile care au ca scop folosirea „energiilor şiputerilor cosmice” pentru realizarea „armoniei” dintre Dumnezeu şi om, sau„refacerea echilibrului energetic” al omului, hipnoza, terapia regresivă
   In articolul HOMEOPATIA între magie şi Ortodoxie de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos, citim:
Homeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astazi provoaca confuzii între credinciosii crestini. Aceasta pentru ca multi apeleaza la ea fara sa cunoasca clar despre ce este vorba. Astfel, exista marele pericol ca homeopatia sa aiba rolul unui “pod” care o sa conduca pe multi crestini nestiutori la religiile orientale, pentru ca aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.
Iata si comentariul lui Iulian Capsali postat la articolul Homeopatia, o noua inselare:
Articolul este revoltator prin lipsa de discernamant a autorului si prin dezinformarea crasa la care-i supune pe naivi. Folosesc personal homeopatia de 15 ani, aproape exclusiv. Am ajuns la ea din disperare, pentru ca am fost, de mic, intoxicat de antibiotice, avand o problema de imunitate. Nu mai am de cativa ani aceste probleme, desi mi s-a spus ca sunt cronice. Toti cei 7 copii ai mei – unii dintre ei care, ereditar, mi-au mostenit slabiciunile- s-au folosit de mici de beneficiile imense ale homeopatiei. Nu numai ca a fost demonstrat stiintific de catre un laureat Nobel ca homeopatia are baze stiintifive (http://www.gandul.info/magazin/luc-montagnier-laureat-al-premiului-nobel-pentru-medicina-remediile-homeopate-sunt-eficiente-7936985), dar contestarea ei pe baza spuselor unor parinti athoniti este un mijoc precar de a atrage atentia asupra propriei persoane. Am citit din scoarta in scoarta scrierile parintelui Paisie, si nu am gasit nicio referire directa la homeopatie. Acea referire indirecta este a unui fost yoghin, care cauta pete in soare si era “mai catolic decat papa”… Baza acestor alegatii este stupida. Il confirm pe Marius Vasileanu in cele afirmate. Intr-adevar, mai multi monahi din schituri romanesti folosesc remediile homeopate in tratarea afectiunilor. Parintele Rafail Noica de asemenea (Sfintia Sa a si cercetat-o pe cand era calugar la Essex, pus chiar de staretul sau, Cuviosul Sofronie). In Rusia nu exista aceste discutii, pentru ca mai multi Sfinti si mari duhovnici au confirmat valoarea acestui tratament. La noi au beneficiat de acesta, printre altii, parintele Iustin Parvu si IPS Teofan – marturie a prof. dr. Chirila, cel care a fondat mai multe manastiri si are o biserica in curtea casei sale (si care prepara remedii homeopate in propriul laborator). Dar probabil ca vasnicul “teolog” Teodor Danalache este mai ortodox decat cei pe care i-am mentionat pana acum. Prin aceste articole nu faceti decat sa va discreditati in ochii crestinilor ortodocsi care se mai pricep la subiect si sa cream impresia unor heterodocsi ca incepem sa semanam cu ei in atitudinea sectara. Sau apropiata de anticrestinii de la Asociatia Secular Umanista din Romania (http://secularumanisti.blogspot.com/2011/01/consumatorii-din-romania-insceneaza-o.html). Sunteti intr-o companie cam trista, nu credeti?
   Comentariu saccsiv:
Ca apeleaza la homeopatie, ar fi problema lui si a familiei sale. El insa nu se limiteaza la aceasta, ci o si promoveaza. Ba mai grav, dupa cum se observa, ii ataca furibund pe cei ce spun adevarul.


Zice el:
“La noi au beneficiat de acesta, printre altii, parintele Iustin Parvu si IPS Teofan”
Nu stiu IPS Teofan ce-o fi facut, insa nu cred ca Parintele Justin Parvu ar fi “beneficiat” de homeopatie. Poate de plante. Si nu cred deoarece in revista Atitudini a Fundatiei Justin Parvu nu aparea ceva fara binecuvantarea sa. Iar acolo apareau multe articole impotriva homeopatiei. De asemenea, fratele Ioan Vladuca nu stiu sa fi tinut vreo conferinta sau sa fi scos vreo lucrare fara binecuvantarea aceluiasi mare duhovnic. Iar fratele Ioan Vladuca a scris adevarate studii impotriva homeopatiei …
Cand vorbim despre aceasta nu trebuie sa uitam chestiunea esentiala:
Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost MASON …
Si nu exista religie, doctrina sau orice altceva debitat de o minte de mason care sa poata fi acceptat de catre un ortodox adevarat. Deoarece cand pornesc la o astfel de lucrare, masonii sunt invatati de draci, caci lor li se inchina:
Video: RITUAL MASONIC FILMAT IN TURCIA. Prima parte – INITIERE. A doua parte – INCHINARE LA LUCIFER
Articolul zilei (13.07.2011): RUGACIUNEA MASONILOR ADRESATA SATANEI
Despre BAPHOMET. De ce se inchina masonii diavolului?
CITATE CELEBRE. Au spus-o cu gura lor iar altii ne-au avertizat …
Voi cita in continuare dintr-unul dintre studiile profesorului de matematica Ioan Vladuca:
Unii homeopați din România afirmă că homeopatia actuală nu merge pe linia lui Hahnemann. Este adevărat?
Nu este adevărat. Dr. Constantin Săraru, Președintele Ligii de Homeopatie Clasică din România afirmă că lucrarea lui Hahnemann, „Organonul Medicinei reprezintă cea mai importantă sursă de cunoaștere în homeopatie și prima carte citită de orice medic care face primii pași în practicarea ei”.[7] Traducătorul cărții, dr. Marius Radu, scrie: „Organonul Medicinei este, fără îndoială, cartea de temelie pentru oricine dorește să înțeleagă și să practice corect homeopatia. Tot ceea ce este important legat de teoria și practica homeopată este prezentat concis de Hahnemann pe parcursul a 291 paragrafe”.[8]
Iată ce declară un alt homeopat: „Cu toţii ştim că informaţiile fundamentale în acest domeniu au fost, sunt şi vor rămâne cele pe care homeopatia le datorează creatorului ei SAMUEL HAHNEMANN, iar ca lucrare de bază,Organon-ul.”[9]
Jost Kűnzli, Alain Naudé și Peter Pendleton scriau, în ediția engleză a Organonului Medicinei: „Lucrarea a rămas până în zilele noastre piatra de temelie în homeopatie, autoritatea supremă în ceea ce privește doctrina și practica homeopată. Tot ceea ce s-a scris ulterior are rădăcinile în această carte”.[10]
Homeopații români care se declară ortodocși spun că se bazează pe scrierile medicului homeopat grec Gheorghios Vithoulkas; acesta fiind ortodox, scrierile sale sunt compatibile cu învățătura Bisericii Ortodoxe. Este adevărat?
Este adevărat că unii homeopați se bazează pe scrierile lui Vithoulkas, însă învățătura acestui homeopat grec nu este compatibilă cu Ortodoxia.
Vithoulkas vorbește despre „giganții spirituali” Ramana Maharishi și Ramakrishna, promotori ai doctrinelor extrem-orientale. Concepția sa despre sănătate este incompatibilă cu Ortodoxia. În spirit extrem-oriental, el afirmă că „starea de sănătate reprezintă independența față de durere la nivel fizic, realizând starea de bine interior, independența de dorințe și obsesii la nivel emoțional, realizând starea de bucurie și calm interior și independența față de egoism la nivel mental, realizând uniunea perfectă cu Adevărul și Dumnezeu”.[11] Definind sănătatea prin aceste trei non-dependențe, Vithoulkas dovedește în mod clar o înclinație către budism și daoism.
În cartea Dao de Jing, Lao Zi (sec. IV î.Hr.) își îndemna discipolii: „Fiți cu totul fără de dorințe și mențineți-vă într-o pace beatifică profundă”.[12] Iar un principiu budist afirmă că „originea suferinței e dorința”.
Homeopatia se bazează pe concepții extrem-orientale?
Da. Legătura homeopatiei cu aceste concepții este atât de puternică încât ea nu poate fi ruptă. Renunțarea la aceste concepții ar însemna renunțarea la homeopatie.
Însăși folosirea diluțiilor infinitezimale pentru îndepărtarea substanțelor active se bazează pe principiul daoist al supremației golului față de plin. În cartea Dao de Jing, Lao Zi „proclamă la fiece pas supremația neantului asupra ființei, a golului asupra plinului”.[13]
Moleculele substanței active constituie plinul, iar îndepărtarea lor din soluție realizează golul.
Medicamentul homeopatic se bazează pe o existență (apa), însă apa se folosește ca medicament homeopatic numai după îndepărtarea materiei active (extractul vegetal), conform principiului daoist: „Ființa constituie natura lucrurilor, dar Neființa permite folosirea lor”.[14]
[…]
Decât să luăm medicamente alopate care au multe efecte adverse, nu este mai bine să folosim medicamente homeopatice?
Problema este pusă în mod greșit. Nu avem de ales între alopatie și homeopatie, ci avem de ales între alopatie și fitoterapie. Fitoterapia are bază științifică; în plus, ea este acceptată în sens creștin ortodox.
Comentariu saccsiv:
   Voi cita in continuare din acelasi autor Teodor Danalache, atat de aprig atacat de Iulian Capsali, Homeopatia – cădere din dreapta credinţă. Medicamentul homeopat – o materie “vrăjită”, dupa cartea “Homeopatia, intre magie si Ortodoxie”, scrisa de Parintele Damaschin Grigoriatul, Sfanta Manastire Grigoriu, Sfantul Munte Athos:
Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.
Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala.”
Aceasta “substanta dumnezeiasca”, care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste “energie vitala” a omului. Aceasta “energie vitala” a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia “Ki Chi” a chinezilor; energia hinduista “prana” sau “kudalini”; energia “bioplasmatica”; energia “orgoni”, a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit “mesmerism”.
Unii homeopati o numesc “energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc “prana”; Paracelsus o numeste “magnale”; Van Helmod ii spune “alcahest”; cabalistii o numesc “lumina stelelor”; alchimistii ii spun “azorth”; Fludd ii spune “spiritus”; Reihenbach o numeste “puterea fiintelor”; numita “magnetism animal”, la Mesmer; “energia vazdului”, “bioenergie” sau “substanta simpla”, la Suedeborg; “energie vitala”, “putere vitala” sau “corp vital”, la Institutia Vitalistica; “orgoni”, la Reih; “bioplasma”, la cercetatorii rusi; etc.
Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta “energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre “energia vitala” izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.
Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa “elibereze” omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.
Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de “conducta” prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene “superioare” nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare “superioara” a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).
Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe “dumnezeu” si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Medicamentul homeopat, o materie “vrajita”
Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale “substantei”). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al “medicamentului” se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. “Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)”, dupa cum explica James Tyler Kent.
Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: “Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (…) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (…) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala.”
Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta “elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
[…]
Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea “vindecarii” homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
   Cititi va rog mai multe la:
Sa fie clar: HOMEOPATIA ADUCE BLASFEMIE ORTODOXIEI. Iata ce spun Ioan Vladuca si Parintii Paisie Aghioritul si Damaschin Grigoriatul
   Comentariu saccsiv:
   Ca “argument”, aminteste de Luc Montagnier, laureat al premiului Nobel impreuna cu Françoise Barré-Sinoussi pentru descoperirea virusului imunodeficientei umane, HIV, Human Immunodeficiency Virus.
   Eu nu stiu ce-a descoperit in mod real acel om de stiinta de a luat premiul Nobel, insa pentru mine laureatii respectivului premiu nu reprezinta niste repere in absolut nici un domeniu.
Mai aminteste el de parintele Rafail Noica. Daca asa o fi, atunci nu trebuie sa ne mire ca ne ameteste in chestiunea cipurilor …
Video: Parintele Rafail Noica, CIPUL, cezarul si o pilda pe care n-o gasesc
   Si cum probabil crede ca inteligenta a aparut pe acest pamant odata cu el, i se pare lui ca pune la final cireasa pe tort, cum ca cei anti homeopatie ar fi in aceeasi tabara cu cei de la ASUR.
In articolul Asociatia Secular-Umanista din Romania: protest impotriva tratamentului homeopatic. Adica, HABAUCI IMPOTRIVA HABAUCELII … am demonstrat insa care-i treaba si cu satanistii astia.
   Iata si alte articole din blogosfera ortodoxa pe aceeasi tema:
Sceptik:
HOMEOPATIA – FORMA MODERNA DE VRAJITORIE
Graiul Ortodox:
154) Homeopatia – de Domnul Athanasios B. Avramídis, Cardiolog Profesor de Patologie al Universității din Atena – Partea întâi –
“În ceea ce privește aspectul religios pe care l-aţi menţionat, într-adevăr, terapiile alternative au legătură cu mișcările “parareligioase”, cu păgânismul, idolatria, misticismul, ocultismul, budismul, hinduismul, taoismul. Însă nu au nici o legătură cu creștinismul și cu știința, fiindcă, atât pentru creștinism, cât și pentru știință, sunt, după cum ați și menționat, metode terapeutice neortodoxe”.
Apologeticum:
VIDEO: Lansarea cărţii despre Homeopatie şi Ortodoxie scrisă de Oana şi Alexandru Iftime
Atitudini:
Homeopatia nu este un tratament cu plante și nu are bază științifică
Inchei reamintind finalul citatului din Sfantul Ioan Gura de Aur:
Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă

marți, 4 februarie 2014

Mare atenţie cui acordaţi votul!!! Atenţie la acest candidat IULIAN CAPSALI! Institutul Cultural Roman, ortodoxia si democratia

(Preluare de pe saccsiv, blog interzis pe Facebook)


iulian-capsali-264105l
Foto: http://www.cinemagia.ro/actori/iulian-capsali-44312/
Ieri, frati sau cititori ai blogului mi-au comunicat prin telefon, e-mail sau la rubrica de comentarii cum ca domnul Iulian Capsali doreste sa candideze la europarlamentare iar Victor Roncea ar fi inceput deja un soi de campanie. Unii m-au rugat sa-l sustin, altii ma intrebau ce parere am. Le-am precizat ca nu-l voi sustine din motive pe care le voi detalia intr-un viitor articol.
Atat mi-a trebuit …


Azi aflu telefonic ca sunt furibund atacat pe facebook, fratii jenandu-se insa sa-mi reproduca expresiile folosite.
Totusi un comentator a venit pana la urma cu oarece detalii:
“Saccsiv,
Ai urmarit pleiada de ofensive la adresa ta pe facebook-ul domnului Capsali?
Mai exact, fratilor, ati remarcat limbajul onorabilului domn care pretinde apartenenta identitara la dreapta crestina? Parca este intr-un contrast flagrant cu imaginea publica pe care si-a cladit-o Iulian Capsali, pentru care am un respect, totusi.
Este doar o observatie.
E greu a nu cadea in ispite si a nu judeca, insa termeni precum “ortodox recidivist penal” “nevertebrate” “frustrati bizari”, “unsuros calibru”, “sa ma zoiasca”, , “colapsatul…”, “guri fetide”, etc., nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin unui crestin-ortodox, potential europarlamentar.
Saccsiv, te rog, daca este cu putinta, sa ne spui de ce nu il sustii pe Iulian Capsali.”

Cum facebook interzice blogul saccsiv, nici eu nu mi-am facut cont acolo, asa ca neputand urmari nimic, am insistat sa vina cu detalii. Si a venit:
“Nu pot reproduce conversatia, nici nu o pot reda, caci este foarte ampla si nu ma pricep la facut print screen. In fond, intuiesti ca raportarea la tine si la cititorii blogului este o variatiune a aceluiasi limbaj: “Daca astfel de frustrati bizari nu ar fi inceput ofensiva, ar fi insemnat ca ceva nu este in regula. Ma astept fara emotie ca si alte personaje de acelasi unsuros calibru sa ma zoiască dupa tipic”, ” acum e ca limaxul pe perete, liber in baie”, ” daca-i crezi capabili de o axiologie etica, le dai deja niste sanse de regret”, “ei nu mi-au fost prieteni nici in visele cele mai sumbre. Ei se hranesc din intuneric, eu prefer lumina. (Pe cuvant daca nu o sa spuna ca e o parola masonica asta!)”, “Am fost permanent in conflict cu astfel de nevertebrate, nu e ceva nou. Iar cei care stau si asculta la astfel de guri fetide, chiar prefer sa nu ma voteze. Daca ajung la acea faza, prefer votanti oameni cu bunăcredință si macar putina curatenie sufleteasca.”
Contextul discutiei e dezamagitor…

Este evident ca limbajul nu are nici o treaba cu ortodoxia. Deci chestiunea asta din titlu s-a rezolvat de la sine.
Dar oare are vreo treaba cu democratia, cu politicul, cu alegerile si cu bunacuviinta ce-o implica acestea la nivel de suprafata?
I-ati auzit vreodata pe cei din actualul spectru politic parlamentar exprimandu-se astfel in public? Caci totusi, facebook poate fi considerat spatiu public, asa virtual cum e. Nu i-ati auzit. Deci domnia sa reprezinta alternativa la cei ce se tot perinda la putere de peste 20 de ani?
E dreptul nostru de a sustine sau nu pe cine vrem noi. Daca ne jucam dupa regulile democratice, care e problema? Vorbim de dictaturi ce trebuiesc daramate sau de care trebuie sa ne ferim si cand colo ce dovedim? Zicem ca de ce ni se va baga pumnul in gura (de exemplu legea Elie Wiesel – Antonescu) dar noi ce facem? Deja ma ingrozeste un scenariu in care domnul Iulian Capsali ar avea puterea nationala, europeana sau globala in mainile sale. Sau orice fel de putere. Ce ar face cu ea?
Cum sa navalesti astfel impotriva unor oameni din simplul motiv ca si-au permis sa declare ca nu te vor sustine? Cat urat trebuie sa fie in tine? Si de parca n-ar fi suficient, apoi tot tu sa vorbesti de lumina si curatenie …
Poate argumentele pe care le voi aduce vor fi cu totul aiuristice. Sa le astepte si sa le combata. De ce atata ura?
Sau poate ca nici nu-l intereseaza argumentele. Observati va rog desenul, imaginea pe care se straduie s-o creeze prin cuvintele alese. Cat de mandru trebuie sa fi sa debitezi asa ceva?
Deci si treaba cu democratia am lamurit-o. Si nu numai.
Sa vedem acum ce-i cu ICR-ul.
   Citez din articolul Moştenirea lui Patapievici la ICR (I) În depozitul de carte stau nevândute publicaţii în valoare de 500.000 euro:
500.000 DE EURO RISIPIŢI PE CĂRŢI ŞI REVISTE CARE ZAC ÎN DEPOZITUL ICR
Curtea de Conturi a constatat că în depozitul ICR există „cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora”.
Astfel, „la 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele”.
Răspunsul ICR faţă de această situaţie este cît se poate de semnificativ: „Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.”
CAMPIONII CĂRŢILOR NEVÎNDUTE SÎNT IULIAN CAPSALI ŞI IOANA POPESCU
Din Raportul Curţii de Conturi aflăm şi care este topul publicaţiilor care au făcut o gaură de o jumătate de milion de euro în bugetul ICR:
La mémoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON
Caietele Enescu I-VI (Editura ICR): 2011- 51.692 RON; 2012- 36.822 RON
Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON
Days and Nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON
Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON
Adnotări – Lecţii de pictură (autor: Constantin Flondor) – 40.800 RON;
Album – Andrei Șerban (autor: Andrei Șerban) 65.365 RON;
Album – Aurel Bulacu – 54.900 RON;
Cel ce se pedepseşte singur (autori: Ştefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON.
Simpla lectură a acestor titluri naşte serioase întrebări despre felul neprofesionist în care s-a lucrat la editura ICR, întrucît sumele uriaşe cheltuite şi soarta volumelor editate par a exprima nu numai nepricepere, ci şi anumite interese.
Astfel, volumul „La Mémoire des murs”, realizat de Iulian Capsali, apăruse în anul 2006, tot la editura ICR, astfel încît reeditările din 2011 şi 2012 nu aveau nici o justificare. De aceea, şi Raportul Curţii de Conturi constată că sumele cheltuite, adică 89.250 RON pentru anul 2011 şi 71.250 RON pentru anul 2012 nu reprezintă altceva decît o risipă a banului public!
Mai mult decît atît, titlul albumului este plagiat după romanul „La mémoire des murs” al scriitoarei Tatiana de Rosnay, apărut în 2003 la editura „Plon” şi republicat apoi la editura „Héloīse d’Ormesson”!
tatia (1)
Coperta romanului „La Mémoire des murs” al scriitoarei Tatiana de Rosnay şi coperta albumului realizat de Iulian Capsali şi Ioana Popescu. Plagiatul este evident
Metoda după care s-a realizat acest plagiat al lui Iulian Capsali a fost experimentată cu succes de mult mai celebrul său mentor Andrei Pleşu, care a preluat tacit titlul cărţii „Minima moralia”, care-i aparţine, de fapt, lui Theodor-W. Adorno!
Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
Comentariu saccsiv:
   E real? Si daca e real, e vorba de acelasi domn Iulian Capsali? Sunt intrebari pe care cei ce-l sustin trebuie sa le puna si la care domnia sa trebuie sa raspunda.
Caci daca-i real …
Cam atat pentru acest articol.
Vor urma cele in care voi motiva de ce am declarat ca nu-i sustin candidatura.