marți, 10 ianuarie 2017

RĂTĂCIRILE ECUMENISTE ale Arhim. ILIE CLEOPA din cartea “CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ”

Mărturisesc că prezentul articol nu-şi propune decât să analizeze o mică parte din scrierile Arhim. Ilie Cleopa, mai exact paragrafele problematice găsite de mine în vasta carte a “vestitului duhovnic” după cum este caracterizat chiar pe crucea sa de la Sihăstria.
Voi expune punctual abaterile găsite în ordinea gravităţii lor. Aşadar, să începem!


1. Romano-catolicii au botez valid şi nu au nevoie de botezul ortodox


În Călăuză Ortodoxă.., găsim la pag.33 cum Pr Cleopa explică în nota din subsolul paginii următoarele:
Dacă un catolic trece la ortodocşi, nu i se mai face botezul. In cadrul unei slujbe speciale el mărturiseşte în faţa preotului, în biserică,lepădarea de ereziile şi greşelile catolice şi faptul că acceptă mărturisirea de credinţă ortodoxă. Apoi este miruit cu sfântul şi marele Mir şi i se citeşte dezlegarea rânduită..”.  
Baza textului de mai sus vine din cartea “Ne vorbeste Parintele Cleopa” vol.9, Episcopia Romanului 1999, la pag 127-128.
 Acelaşi lucru poate fi găsit şi în cartea "Călăuză Ortodoxă în Familie şi Societate II" a Arhim. Ioanichie Bălan la pag.73, carte binecuvântată de actualul Patriarth Daniel - pe vremea aceea mitropolit, şi Daniel fiind făcut de Cleopa  frate, călugăr, diacon, preot, episcop  în decursul a doar câteva luni, caz fără precedent în istoria BOR, încălcându-se astfel regulile bisericeşti.

2. Romano-catolicii au Sfinte Taine
La pag.492 autorul ne spune următoarele despre Taina Sfântului MIR:
Ritualul aplicării ei îl pot împlini numai episcopii şi preoţii de la parohii, ca delegaţi ai episcopilor, care ţin în Biserică locul Sfinţilor Apostoli. La romano-catolici această Sfântă Taină se face numai de episcopi, fiecare în cadrul eparhiei sale”.

Iar la pag 270 găsim scris: “Formula prin care se împărtăşeşte Taina Sfântului Mir este: Pecetea darului Sfântului Duh” iar despre acest lucru autorul ne menţionează în nota din subsolul paginii că:


 La romano-catoliciaceastă(!) Taină şi până azi o administrează numai episcopii - fiecare in eparhia sa - şi nu odată cu botezul, ci în mod greşit abia mai târziu…..

3. Romano-catolicii nu sunt consideraţi eretici, ci sunt incluşi doar în rândul schismaticilor

Vedem clar aceasta foarte clar în mai multe paragrafe ale Pr Cleopa, de exemplu în cartea "Călăuză Ortodoxă..."  la pag.33 unde spune: 
"Aşadar, pentru aceste abateri dogmatice, canonice, liturgice şi tradiţionale, noi numim pe catolici schismatici şi nu putem să ne unim cu ei atâta vreme cât continuă să propovăduiască în continuare aceste erezii".

La pag. 94-95 menţionează că sunt trei tipuri de credinţe: după credinţa dreaptă-ortodoxă, spune că urmează “Credinţa schismatică. Credinţă schismatică au catolicii.  Tot acolo, autorul include în credinţa schismatică şi pe "stiliştii" români  (pe care i-a prigonit acerb), ca apoi să prezinte şi al treilea tip de credinţă: eretică, unde sunt incluşi doar protestanţii cu restul sectanţilor.
Textele de mai sus pot fi găsite și în cartea “Ne vorbeşte Părintele Cleopa” vol.3, Episcopia Romanului 1996, la pag 7-11.
După cum voi arăta mai jos, părintele afirma că papistaşii sunt schismatici cu un scop, pentru a putea motiva apoi de ce acestia nu au nevoie de botezul ortodox ci doar de mirungere.
Ţin să amintesc faptul că aceasta e o concepţie ecumenistă, erezie osândită prin anateme de sinoadele Sf Părinţi. Să nu uităm că, cu excepţia ultimelor Molitfelnice moderne, toate Molitfelnicele vechi conţin rânduieli clare de primire a papistaşilor, prin botez!

La paginile 566-567 din Călăuză în credinţa ortodoxă” am observat cum Pr Cleopa îşi justifică “smeritele” dar  de fapt foarte vastele sale cunoştinţe exegetice de biet cioban, făcând de data asta apel la cărţi care din câte ştiu NU EXISTĂ (rog să fiu corectat dacă mă înşel), cum e cazul “Hronograful lui Gheorghe Chedrinos”.  Vezi https://vaisamar.wordpress.com/2010/05/04/parintele-cleopa-si-„hronograful-lui-gheorghe-chedrinos-de-pe-vremea-lui-avraam

Găsim între  paginile 562-564 în capitolul DESPRE ECUMENISM,  pe lângă unele pasaje unde autorul vrea să ni se arate cât de ultra-ortodox este, cum acesta ne strecoară cu multă dibăcie şi perfidie idei cu tentă ecumenistă de genul că, defapt noi avem multe puncte in comun cu catolicii, că sunt cei mai apropiaţi de noi, că pictura bizantină a pornit din catacombele Romei (atunci de ce oare se mai cheamă bizantină???), că este de acord cu întâlnirile dintre “Bisericile” din cadrul “Mişcării Ecumenice Mondiale”, şi că desigur, este nevoie de multă rugăciune pentru a se ajunge la unire.
Găsim acelaşi punct de vedere şi în cartea "Călăuză Ortodoxă în Familie şi Societate II" a Arhim. Ioanichie Bălan la pag.33.


4. Despre justificarea unei practici moderne în BOR, 

JURĂMÂNTUL PE BIBLIE SAU CRUCE FĂCUT LA TRIBUNAL, ARMATĂ SAU CHIAR ÎN BISERICĂ

În mai multe pasaje din cartea "Călăuză Ortodoxă...", dar mai ales la pag. 237, Pr Cleopa susţine ca fiind foarte corectă practicarea jurământului pe Evanghelie sau Cruce făcut la Tribunal, Armată sau Biserică.
Pentru a combate sminteala de mai sus a Pr. Cleopa, voi face recurs la una dintre cărţile cele mai vechi şi importante din istoria Bisericii Ortodoxe Române, CAZANIA Sf Varlaam - Mitropolitul Moldovei (Iaşi-1643 slavonă, reeditat 1808 ), unde la pag.417 este scris:
"Ce orbire mai mare este decât aceasta, când ţine careva Sfânta Evanghelie şi-şi pune mâinile pe ea, care învaţăca nici într-un chip să nu se jure, şi el jură? Cât rău au pătimit sfinţii  părinţi şi câte nevoi au răbdat pentru ca să întărească credinţa Lui Hristos, iar noi de multe ori fără de nici o nevoie, fără de nici o frică de moarte, ne lepădăm înşine de credinţa noastră. Şi când jurăm pe Sf. Evanghelie, ori cu strâmbul, ori cu dreptul, atuncea ne lepădăm de credinţa noastră; şi nu ne lepădăm numai, ci şi în mare pedeapsă cădem, căci scrie în cartea lui Zaharia Prorocul. 
Cu adevărat să ştiţi, creştini binecuvântaţi, că acela ce jură sau pune pe altul să jure, acela este ucigaş sufletului său. Au doară pentru aceea este Biserica, ca să mergem să jurăm? Nu! Biserica este pentru rugăciune ca să ne rugăm pentru vrăjmaşii noştrii şi pentru greşalele noastre. Sau Sfânta Evanghelie, au pentru aceasta o a făcut Hristos, să ne jurăm pe dânsa? Nu! Ci ca să auzim cum ni se cade să facem de ne este voia să ne izbăvim din muncile veşnice şi binele acela de sus să dobândim.
Ia deschide Sfînta Evanghelie pe care îţi pui mâinile de juri, de vezi ce zice Hristos. Îţi zice să juri vreodată cu strâmbul sau cu dreptul? Nu! Nu zice nicăieri. Dimpotrivă zice, că muncă sufletului are acela ce jură, sau cel ce pune pe cineva să jure. Deci, de zice Hristos în Sfânta Evanghelie să nu juri, tu cum îţi pui mâinile pe Sfânta Evanghelie şi juri? Cum nu te temi de mânia lui Dumnezeu? Nu socoteşti că, deşi ai scăpa de duşmanul tău, însă de Dumnezeu nu vei scăpa? Nu socoteşti în capul tău, că de vei scăpa de datoria aceasta trecătoare din lume, însă de munca veşnică nu vei scăpa?
Creştini binecuvântaţi, ascultaţi cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos şi nu juraţi, nici nu puneţi pe alţii să jure, că mare canon şi mare greutate au pe sufletele lor unii ca aceia, cum grăieşte şi Sfântul marele Vasilie de zice, că jurământul este lepădare de Dumnezeu."

Şi ca să vedem cât de viclean argumentează, să vedem ce scrie la pag.235, spunând:

"Când Mântuitorul spune: Să nu vă juraţi nicidecum... Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este (Matei 5, 34-37), El nu opreşte desăvârşit jurământul, ci numai jurământul cel nedrept şi cel făcut cu uşurinţă pentru lucruri de nimic, neînsemnate şi neadevărate.
Apoi, Cleopa îşi justifica jurămintele pe baza multor citate scripturistice din Vechiul Testament (combătute de Însuşi Mântuitorul în pasajul de mai jos), şi pe câteva citate din Epistolele Sfinţilor Apostoli interpretate de mintea sa.

Mântuitorul Însuşi combate fix minciuna lui Cleopa la Matei 5, 33-37:

"33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este."

Vă îndemn să observaţi cât de mult a trunchiat pasajul Biblic invocat de el, comparând citatul cleopist cu pasajul biblic integral postat mai sus, cel scris cu font albastru, text care îi contrazic clar afirmaţiile smintitoare despre jurăminte, şi mai ales omiţând Paragraful 33 care îi demolează complet toată construcţia "logică" smintitoare pe această temă.
Bunul Dumnezeu mi-a rânduit să observ cum absolut TOŢI oamenii  care au făcut jurăminte pe Biblie sau pe Cruce (legionari si/sau habotnici),  au luat-o la vale îndrăcindu-se tot mai rău, fără să-şi dea seama. Creştinul să nu uite că răul nu poate fi alungat tot cu metodele răului, ci doar cu cele ale Lui Hristos. Cu Dumnezeu să nu te joci, omule creştine!



  CONCLUZII
Sunt sigur că orice om cu ceva mai mult timp liber ca mine şi înzestrat cu un minim discernământ duhovnicesc ortodox şi cu ceva spirit critic constructiv, în urma analizării întregii cărţi sau chiar a întregii opere scrise de acest smerit cioban fără carte” dar cu aere de ilustru exeget cu vaste cunoştinţe, îşi va da seama că vorbim despre cărţi cu conţinuturi contradictorii scrise de un personaj duplicitar, şi cred că s-ar găsi şi alte abateri dogmatice.

A fost o perioadă când mă gândeam să iau ca duhovnic pe Pr Grichentie de la Catedrala din Constanţa, un renumit ucenic de-al Pr. Ilie Cleopa, foarte rigorist ca şi dânsul. Voi reda (nu ca şi clevetire, ci doar spre folosul sufletesc al celor ce iubesc Adevărul) scurtul dialog purtat în Noiembrie 2016 cu dumnealui, dialog care m-a determinat să mă răzgândesc total în privinţa dorinţei mele.
La întrevedere i-am mărturisit neliniştea mea în legătură cu unele abateri dogmatice găsite în scrierile Pr Cleopa, şi mă gândeam că poate scrierile sunt greşite sau falsificate, la care el mi-a răspuns scurt: “Nu, nu sunt falsificate scrierile acestea, ci chiar aşa şi învăţa. Spun asta pentru că am fost şi un foarte apropiat ucenic de-al dumneaului. Pr Cleopa spunea că botezul catolicilor nu trebuie repetat pentru că e făcut tot în numele Sfintei Treimi, iar cine repetă botezul face păcat mare”. La care eu i-am replicat că sunt abateri grave de la calea trasată de învăţăturile Sf. Părinţi, a canoanelor Bisericii Ortodoxe, spunându-i că urmând calea eretică ecumenistă a lui Cleopa, ne abatem de la Calea Lui Hristos, la care el nu a mai răspuns, urmând o perioadă de tăcere după care a divagat de la subiect. Să nu uităm nici că toate molitfelnicele ortodoxe vechi contineau clar rânduiala de primire a papistașilor PRIN BOTEZ, rânduială scoasă din molitfelnicele moderne de către ecumeniștii ce conduc BOR.  Oare au greșit Sf Părinți care altcătuiau Molitfelnicele? Sau au lepădat papistaşii ereziile pentru care au fost daţi anatemei de Biserica Ortodoxă?

Dacă până nu demult şi eu făceam enorma greşeală de a-l socoti pe Pr Cleopa o mică mare autoritate în Biserică, îmi dau seama că avem de-a face cu un “smerit mândruleţ” care nu scapă niciun prilej de a se erija într-un fel de mistagog ce se impune cu autoritate zdrobitoare maselor gregare cărora le cere supunere şi ascultare oarbă de Patriarhie. Şi la acest ucenic am observat  un duh autoritar care impunea doar tăcere, ascultare şi supunere oarbă de ierarhia apostată atunci când începeai a pune întrebări oneste, pertinente dar incomode în legătură cu căderile evidente ale conducerii clerului şi nu numai. Mergea fix pe aceeaşi reţetă a ascultării necondiţionate şi a supunerii oarbe faţă de cler, după cum mergea şi “maestrul” său.
================================================================



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă salut! Vă rugăm folosiţi comentarii decente în duh ortodox!